Salina Turda

 

Salina Turda, care la inceputurile ei a fost una dintre cele mai importante saline din Transilvania, incepe să decadă dupa 1840, datorită concurenţei tot mai puternice  a salinei de la Ocna Mureş, ajungând să îndeplinească rolul unei rezerve a acesteia. Declinul continuu al activitatii salinei de la Turda, datorat in principal productivitaţii scazute, a dus la inchiderea exploatatii in anul 1932.

După inchidere, salina intră într-o perioadă de uitare, până in timpul celui de-al doilea razboi mondial când este folosită de populaţia oraşului  ca adăpost antiaerian. După anul 1950 pâna in anul 1992, când a fost redeschisă pentru public ca obiectiv turistic, primii 500m ai galeriei de transport Franz Josef   au fost utilizaţi ca depozit de brânzeturi.

În anul 2008 salina intră într-un amplu proces de modernizare  şi amenajare,  fiind redată circuitului turistic incepând cu luna ianuarie 2010.
Starea excelentă de consevare  a lucrărilor miniere  şi a utilajelor utilizate la transportul sării, alături de grija cu care s-au efectuat lucrările de pregătire a salinei pentru a deveni un obiectiv turistic european sau chiar mondial, fac din Salina Turda un loc în care trecutul şi prezentul se intrepatrund armonios.
Salina Turda:
  1. Galeria Franz Josef – Prin intermediul acestei galerii se facea accesul turistilor, pâna la finalizarea proiectului de modernizare a salinei.
  2. Mina Iosif – Se vizitează prin intermediul balcoanelor săpate în sare, situate la nivelul galeriei de transport. Este o cameră de mină conică cu adâncimea de 87 m şi diametrul la bază de 67 m. Forma camerei şi lipsa comunicaţiilor majore cu alte lucrări miniere fac ca în această mină sa se producă o reverberare puternică a sunetului, fapt care a determinat acordarea denumirii turistice de „Sala Ecourilor”.
  3. Sala crivacului – Este o cameră octogonală în care este montat un troliu cu ax vertical cunoscut sub denumirea de „crivac” sau „gepel” . Acesta era acţionat prin forţa cailor şi servea pentru transportul pe verticală a sării exploatată din mina Rudolf, de la nivelul vetrei acestei mine până la nivelul galeriei de transport, prin intermediul puţului de extracţie situat în camera vecină. Este singurul utilaj de acest tip din toate salinele din România şi probabil şi din Europa care se păstrează pe locaţia lui iniţială.
  4. Sala puţului de extracţie al minei Rudolf – Găzduieşte un puţ de extracţie prin care sarea exploatată în mina Rudolf, era transportată pe verticală, până la nivelul galeriei de transport.
  5. Sala de apel – Altarul si Scara Bogatilor. Într-o nişă săpată în sare în peretele estic al sălii de apel, se află Altarul, locul de rugăciune al tăietorilor de sare și locul unde renăştea speranța și credința pentru vremuri viitoare mai bune. Scara Bogaţilor situată în mijlocul sălii era calea de acces spre minele Terezia şi Rudolf înainte de finalizarea lucrărilor la galeria de transport. 
  6. Mina Rudolf – Adâncă de 42 metri, lată de 50 şi lungă de 80 metri, mina Rudolf este ultimul loc în care sarea a fost exploatata la Turda. Prin compartimentul de acces, 172 de trepte te conduc spre vatra minei. Se coboară 13 „etaje”, la fiecare pod de odihnă fiind marcat în perete anul în care a fost exploatat nivelul respectiv. Liftul panoramic oferă turiştilor o imagine de ansamblu asupra întregii mine.
  7. Mina Terezia – Este o mină de formă conică (mină clopot). Exploatarea sării în acest tip de camere a lăsat în urmă goluri subterane de dimensiuni impresionante (în cazul minei Terezia): 90 m înălţime şi 87 m diametru. Adâncimea de la gura puţurilor până la baza minei este de 112 m. O “cascadă de sare”, un lac subteran, stalactite şi eflorescenţe de sare completează echilibrul inert al uriaşului clopot. Lacul subteran are între 0,5 şi 8 m adâncime, fiind extins pe aproximativ 80% din suprafața vetrei camerei de exploatare. În centrul lacului există o insulă formată din sarea reziduală depozitată aici după anul 1880, an în care exploatarea sării în această cameră a fost sistată.
  8. Mina Gizela – Preabataj este o zona considerata rezervație geologică, accesul turiştilor nefiind permis în această sală. Este situată la -15 m faţă de nivelul galeriei de transport. Infiltraţiile de apă pe puțul de extracție au determinat depunerea de eflorescențe și formarea de stalactite iar în lacul care acoperă parțial vatra camerei s-au format cristale de sare. Sala a primit denumirea turistică de Sala cristalelor. În prezent in cadrul minei Gizela a fost amenajată sala Staționar pentru tratament balnear cu aerosoli naturali.
  9. Mina Anton – Este o cameră de exploatare izolată, fără galerii de legătură spre celelalte lucrări miniere din Salina Turda.

Salina Balnear -  Condiţiile de microclimat ale minei de sare Turda permit abordarea terapeutică şi profilactică a mai multor tipuri de imbolnăviri.  Un loc aparte îl ocupă profilaxia şi tratamentul afecţiunilor respiratorii şi din sfera ORL.

Afecţiunile respiratorii de natura alergică sau infectoalergică cu evoluţie cronică (astm bronşic, bronşita cronică, BPCO) se pot ameliora prin cure de expunere gradată şi crescândă combinată cu sedinţe de reeducare respiratorie (gimnastică respiratorie).
Expunerea la microclimatul salinei are efecte benefice asupra căilor respiratorii la persoane cu factori de risc profesional sau de mediu (noxe, gaze, tutun etc), permiţând astfel reducerea morbidităţii.
Copiii, tinerii şi adolescenţii beneficiază de îmbunătăţirea funcţiei respiratorii favorizând creşterea şi dezvoltarea cu o mai bună utilizare a oxigenului.

Mai multe informatii:http://www.salinaturda.eu/

Tag-uri:

Voteaza obiectiv

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars
(Inca nu are voturi)

Leave a Reply


7 + 3 =

Incarcare imagini

Daca ai fost aici, insoteste-ti comentariile cu imagini