Sfinxul si Babele din Muntii Bucegi

 

Sfinxul si Babele fac parte din Parcul Natural Bucegi care se afla situat integral in partea central-nordica a Masivului Bucegi din Carpatii Meridionali pe teritoriul a 3 judete Dambovita, Prahova si Brasov. Cea mai apropiata statiune turistica este orasul Busteni.

Accesul se poate face cu telecabina Busteni-Babele, cu plecare din orasul Busteni, aceasta fiind cea mai rapida cale de acces, distanta fiind parcursa in aproximativ 15 minute.

Sfinxul si Babele, monumente naturale care atrag turistii si aprind imaginatia celor care le privesc, sunt in fapt, doar stanci modelate in urma actiunii indelungate a inghetului si dezghetului, roase de vant si de ploaie.

Sfinxul este situat la 2.216 metri altitudine, iar Babele la 2.206 metri. Sfinxul, cu o inaltime de 8 metri si o latime de 12 metri, bine pozitionat, cu o privire aspra, el da impresia ca supravegheaza acele plaiuri.

Originea numelui Sfinxului este datorata asemanarii sale cu un cap uman, mai exact cu asemanarea Sfinxului Egiptean.

Sfinxul din Bucegi este un obiectiv turistic ce trebuie protejat deoarece este format din roca sedimentara, nu foarte dura.

In jurul Sfinxului din Bucegi si a Babelor s-au nascut o multime de legende, unele spun ca sunt naturale, altele ca sunt creatia mainii omului,  altii ca „pietrele“ din varf de munte emana energii pozitive nemaiintalnite care au aparat tara de dusmani (in imediata apropiere a Sfinxului se afla o anume pestera ce ar strange mistere energetice deosebite, atractia multor oameni pasionati de acest subiect) sau spun ca sunt urmele unei civilizatii extraterestre.

Printre presupuneri se numara faptul ca „Atlasul“ din mitologia greaca n-ar fi altul decat varful Omu din Bucegi, ca Prometeu a fost inlantuit de o stanca de pe acelasi varf, ca Babele ar fi niste altare ciclopice ale vechii populatii pelasge, sau ca Sfinxul Bucegilor ar fi fost modelat de daci.

Alte zvonuri spun ca tot aici ar exista o mina de uraniu, parasita, ce nu mai este in functiune din al doilea razboi mondial.

Babele au fost numite si “Altarele ciclopice din Caraiman” fiind inchinate Pamantului si Cerului, Soarelui si Lunii ca si lui Marte, zeu al razboiului si al agriculturii, iar pentru fi ferite de actiunea distructiva a omului, au fost ingradite cu un gard de sarma.

Pentru cercetatorii geologici, aceste monumente nu au niciun secret: “Pentru geologie nu au o mare importanta, geologic nu au secrete. Mai profan spus, este un sandvici de straturi de roci cu diferentiere a duritatii, si prin fenomenul de abraziune au luat aceste forme. Dar o mare importanta o au pentru geoturism, si-aici sunt de acord cu conceptul de minune naturala a Romaniei, foarte spectaculoasa de altfel, motiv pentru care a pus probleme si istoricilor care au incercat sa arate ca sunt modelate prin interventie umana“, precizeaza Dan Grigore, cercetator la Muzeul National de Geologie din Bucuresti.

Cea mai veche fotografie cu Sfinxul dateaza din jurul anului 1900 si prezinta Sfinxul vazut din fata, avand titlul explicativ de Babe din Caraiman.

Prima denumire de Sfinx dateaza din anul 1935 intr-un articol din Buletinul Alpin. Un an mai tarziu, in revista „Romania”, profesorul Alexandru Badauta, prozator, memorialist si eseist a descris pentru prima oara acest megalit si l-a denumit “Sfinxul romanesc”.

 

Tag-uri: , , ,

Voteaza obiectiv

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 voturi, cu media: 5,00 din 5)

Leave a Reply


+ 6 = 13

Incarcare imagini

Daca ai fost aici, insoteste-ti comentariile cu imagini